Mănăstirea Cozia

13 mai. În urmă cu 633 de ani s-a făcut prima atestare documentară a Mănăstirii Cozia, importantă ctitorie a domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân.

Imagine valceaturistica.ro

În limba lor înțelesul numelui acestei mănăstiri, Cozia este „fortăreață de pământ din pricina nenumăraților munți din această țară”.

notează Paul de Alep, în jurnalul călătoriei sale în Țara Românească între 21 august 1656 – 13 octombrie 1658

Mănăstirea Cozia, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare cod LMI VL-II-a-A-09697, vând o valoare artistică şi documentară deosebită, deoarece istoria mănăstirii este strâns legată de istoria poporului român, ea însăși fiind un important centru de cultură, artă și spiritualitate.

Legenda spune că voievodul Mircea cel Bătrân (1386-1394/1395, 1397-1418) pornise un război împotriva ungurilor. Şi-a încartiruit armata pe Valea Oltului, în dreptul Bivolarilor. Cortul domnesc era instalat pe pajiştea din faţa muntelui. Acolo, voievodului i s-ar fi dezvăluit o „arătare dumnezeiască”. Dimineaţa, când s-a trezit, a hotărât ridicarea unei mănăstiri. Realitatea istorică este alta însă. Mircea s-a războit doar cu turcii, nu cu ungurii cărora le-a fost vasal. Un sâmbure de adevăr există totuşi în legenda care circulă şi-acum pe Valea Oltului: Nicodim, stareţul mănăstirilor Vodiţa şi Tismana, duhovnic al domnitorului, a avut un rol important în ridicarea lăcaşului. Când a fost dat în folosinţă, Nicodim a ţinut slujba de sfinţire. Iar ca stareţ, l-a impus pe ieromonahul Gavriil, unul dintre ucenicii  sfântului de la Tismana. Numele Cozia provine de la cuvântul pecenego-cuman „Koz”, care înseamnă nucă. Într-adevăr, regiunea este recunoscută pentru creşterea nucilor. De altfel, multă vreme i s-a mai spus şi „Mănăstirea de la Nucet”.

A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul = act domnesc lui Mircea cel Bătrân, în care se spunea, conform înscrierilor lui Alexandru D Xenopol în ”Istoria românilor din Dacia Traiana” :

„…a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”

6 secole pline de istorie și credință: zidirea bisericii a început în primăvara anului 1387, fiind executată de un meșter sârb ce fusese chemat în Muntenia de însuși domnitorul Mircea cel Bătrân.

Planul general al mănăstirii respectă tiparul construcţiilor de acest gen. Curtea este încadrată de ziduri groase din piatră. La fiecare colţ existau turnuri de apărare. Chiliile, lipite de ziduri, aveau în faţă galerii şi pridvoare. În faţa bisericii, pe deal, se aşterneau livezi şi vii, iar în jurul zidurilor, imaşuri şi păduri care aparţineau călugărilor. În mijlocul curţii generoase se afla biserica, de plan trilobat, modelul arhitectural bisericesc răspândit în Muntenia până târziu, în epoca modernă. Biserica a fost realizată din blocuri mari de piatră şi cărămidă. Faţadele sunt sculptate asemenea monumentelor similare de la Ravaniţa şi Krusevaţ (Valea Moravei, în Serbia). De acolo proveneau probabil pietrarii şi meşterii constructori care au lucrat la Cozia. Cele mai frecvente motive sunt geometrice şi zoomorfe: împletituri, balauri şi păsări.

Pictura interioară a fost făcută între anii 1390 – 1391 din porunca ctitorului Mircea cel Bătrân, care s-a preocupat permanent de înzestrarea şi înfrumuseţarea mănăstirii prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate şi moşii, dar și prin dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani, care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt și Valea lui Stan de pe Lotru.

By CristianChirita – Own work, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=866295

Mănăstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448 se atestă că aici funcționa o școală mănăstirească încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii iar monahul Filotei a fost primul compozitor român.

Pisania bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele:

Foto Vali – Arhiva proprie, DP, https://ro.wikipedia.org/w/index.php?curid=459123

Întru slava sfintei și de viață făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă biserică, de creștinul Domn al Țării Românești Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară această înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românești chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”.

Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii.

Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 Lexiconul slavo-român, necesar școlii. Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al orașului Călimănești) exista în secolul al XVIII-lea o școală sătească, condusă de Barbu, elev al școlii mănăstirești.

Lăcaşul a primit în continuare donaţii din partea diferiţilor domnitori care au urmat, astfel că, de-a lungul timpului, mănăstirea va fi reparată şi renovată de multe ori de domnitori precum Neagoe Basarab, Radu Paisie, ori Constantin Brâncoveanu.

În timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care-i poartă numele, iar domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit în anul 1707, pridvorul în cunoscutul stil numit după numele său, adică „stilul brâncovenesc”, din cărămidă, având două case boltite și un foișor.

Aici a slujit preotul Radu Șapcă, participant de seamă la revoluția burgheză de la 1848 din Țara Românească, numit curator civil prin decretul nr. 519 din 4 mai 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. La 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversării Unirii, acesta spunea:

„Știți că acest templu este zidit de prințul Mircea cel Bătrân pe la anul 1384. Acest prinț viteaz, asemenea și ceilalți Vlad al V-lea, Mihai Bravul al Valahiei, cum și Ștefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejește pentru apărarea acestor țări, de a scăpa pe străbunii noștri de năvălirile ce veneau din alte părți.”

Ultima renovare și consolidare s-a făcut între 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de către guvernul României, la intervenția patriarhului de atunci, Justinian Marina.

Mănăstirea a cunoscut și momente neplăcute. Astfel, între 1879 – 1893 autoritățile o transformă în pușcărie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu să scrie un articol virulent în ziarul Timpul din 12 septembrie 1882:

„Cozia, unde e îmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Țării Românești, acela sub care țara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia unde e îmormântată familia lui Mihai vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime, cu țara – ce-a devenit aceasta? Pușcărie!”

Ulterior va fi și spital, în orice caz mult mai apropiată de preocupările monahilor de aici.

Un alt moment greu pentru sfântul lăcaș a fost perioada primului război mondial, când a devenit grajd de cai, lucru specificat într-un raport din 16 iunie 1916: „…piatra comemorativă cu inscripția de la marele voevod Mircea cel Bătrân, fondatorul acestui monument istoric, am găsit-o deteriorată cu desăvârșire, în biserici băgându-se cai…”

In pronaos își regăsesc odihna veșnică voievodul Mircea și al monaha Teofana, mama lui Mihai Viteazul, care s-a călugărit după moartea fiului ei și care a decedat în 1605. Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale și datează din 1938.

În prezent, Mănăstirea Cozia poate fi vizitată în orice zi, între orele 08 și 21. Nu se percepe taxă de vizitare.

Sursa articol: adevarul.ro, wikipedia, historia.ro, mangalia.tv,valceaturistica.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: